Date de contact: +40 249 561 364 (Cetatea Sucidava, Corabia)
În județul Olt este foarte populară o legendă – a Domnului de Rouă –, care spune trista poveste de dragoste a unui prinț călător, topit de razele soarelui în roua dimineții.
Se spune că a fost odată, demult, un tânăr mândru și frumos, stăpân al unor moșii intinse și al unor palate de cleștar în apropierea Dunării. Adesea, tânărul pornea pe malul Oltului, până spre Munții Loviștei. Tot umblând prin acele locuri, a întâlnit o fată frumoasă, de care s-a îndrăgostit nebunește. Dragostea îi sfredelea atât de tare inima, încât venea în fiecare noapte la casa acesteia, dar tânărului îi fusese sortit să nu vadă niciodată soarele, pentru că atunci s-ar fi topit precum un fir de rouă! Din acea cauză era cunoscut și drept Domnul de Rouă.
Prințul a poruncit să fie construit Drumul de Rouă, un drum pietruit de la palatele lui de pe malul Dunării, până la casa iubitei din apropierea munților, pentru a ajunge mai ușor la aceasta. Se spune că, pentru a termina cât mai repede drumul, Domnul de Rouă ar fi asuprit oamenii locului, fie ei bătrâni, copii sau femei. Nimeni nu scăpa de munca grea la drumul Domnului, ba chiar femeilor însărcinate le-a dat de lucru de două ori mai mult, și pentru copilul pe care îl purtau în pântece
Când drumul a fost gata, Domnul de Rouă mergea în fiecare seară până la aleasa inimii sale, unde stătea până în zorii zilei. Cum auzea primul cântat al cocoșilor, se suia în trăsură și făcea rapid cale întoarsă spre Dunăre.
Legenda spune că, vrând să se răzbune pentru lipsa de omenie a prințului față de cei care au lucrat la Drumul de Rouă, oamenii din satul în care locuia iubita acestuia au tăiat într-o noapte toți cocoșii. Când a venit dimineața, nici un zgomot nu s-a mai auzit în sat. Domnul de Rouă și-a dat seama prea târziu că se apropie ziua și, grăbit, a pornit la goană spre marile sale palate, unde soarele nu-l putea atinge. A biciuit caii cât a putut, dar oricât de repede alergau aceștia, nu a ajuns la timp. Primele raze ale soarelui s-au ivit de după creasta unui munte, iar Domnul de Rouă s-a risipit ca un abur, cu cai cu tot. Pe locul acela a rămas doar mărgăritarul strălucind în soare ca mii de boabe de rouă.
Se crede că reședința Domnului de Rouă s-ar fi aflat la cetatea Sucidava (Celeiul de astăzi, un cartier al orașului Corabia) și că acesta s-ar fi îndrăgostit de fata împăratului Galeriu (cunoscut în popor ca Ler Împărat), care locuia în cetatea Romula Malva (lângă Caracal). Când Domnul de Rouă s-a topit, ar fi dat naștere pârâului Potopin, din dreptul localității Dobrosloveni de astăzi. Drumul de Rouă ar fi, de fapt, Drumul lui Traian, care pornea pe teritorul României de astăzi de la podul de piatră și lemn de la Sucidava, pe lângă cetatea Romula Malva (lângă Caracal) și urca spre Transilvania pe Olt.
Bibliografie:
• Adrian Bucurescu, „Domnul de Rouă al Românilor”, 16 octombrie 2012, http://epochtimes-romania.com/news/domnul-de-roua-al-romanilor–171547
• „In pas de legenda: Drumul Domnului de Roua, de la Sucidava spre curtile lui Ler imparat”, 8 martie 2015, http://www.ziare.com/cultura/documentar/in-pas-de-legenda-drumul-domnului-de-roua-de-la-sucidava-spre-curtile-lui-ler-imparat-1351781
• „Legenda delicatului Domn de Rouă, transformat în pârâu la răsăritul soarelui”, 6 martie 2016, https://adevarul.ro/locale/slatina/legenda-delicatului-domn-roua-transformat-parau-rasaritul-soarelui-venea-iubita-sa-fata-ler-Imparat-1_56daae555ab6550cb884c10e/index.html
• „Hai să descoperi Dobrosloveni…prin legende: Domnul de Rouă”, https://zigzagprinromania.com/blog/domnul-de-roua/