Locuitorii comunei doljene Terpezița spun că în apropiere de satul lor ar fi îngropată o comoară enormă. Ei susțin că părinții și bunicii lor au auzit și ei de la înaintașii lor mai multe versiuni ale unor legende care gravitează, toate, în jurul acestui tezaur misterios.
Majoritatea localnicilor povestesc cum, prin secolul al XIV-lea, în Țara Românească a avut loc o invazie otomană. Într-o duminică, atunci când toți tinerii satului, băieți și fete, se strânseseră la horă într-o poieniță de la marginea pădurii de lângă sat, turcii au năvălit asupra lor. Se spune că otomanii i-ar fi omorât pe toți, în timp ce câteva fete care au scăpat s-au aruncat în fântână, pentru a nu fi prinse și batjocorite.
Otomanii, care deja apucaseră să jefuiască mai multe sate din zonă, aveau cu ei căruțe pline de saci și cufere cu monede de aur și alte bogății. Ca să nu mai care atâta greutate cu ei în drumul lor spre satele dinspre nord, au hotărât să îngroape atât morții, cât și aurul, într-o groapă comună. Au hotărât să recupereze comoara la finalul campaniei de jefuire, pe drumul lor de întoarcere spre Imperiul Otoman. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, și, rând pe rând, turcii au pierit în timpul luptelor cu românii, astfel că niciunul nu s-a mai întors să recupereze aurul. Tezaurul a rămas îngropat în același loc pe care nu l-a mai găsit nimeni de atunci.
Locuitorii comunei Terpezița au auzit de această comoară, dar susțin că ea ar fi blestemată. Se spune că, o dată pe an, în noaptea de după ziua uciderii tinerilor de către turci, în poienița de la marginea pădurii de lângă sat se aud chiote și muzică de lăutari și se poate observa o vâlvătaie mare, la lumina căreia „banii joacă” ca și când ar fi prinși în horă. An de an, momentul măcelului din poieniță e recreat ca acum 700 de ani. Bătrânii satului spun că cine vede jocul banilor moare pe loc, asta dacă nu cumva acelei persoane i-a fost scris să găsească comoara și să se îmbogățească.
O altă variantă a legendei comorii de la Terpezița spune că tezaurul îngropat la marginea pădurii i-ar fi aparținut lui Vlad Țepeș (1431 – 1476), domnitor al Țării Românești de trei ori între 1448 și 1476. În drumul său spre Ardeal, Țepeș ar fi trimis câțiva dintre slujitorii săi de încredere să ducă tezaurul domnitorului la Mănăstirea Tismana, urmând să îl recupereze pe drumul de întoarcere. Un boier trădător ar fi aflat destinația comorii și ar fi spus încotro se îndreptau servitorii lui Țepeș fratelui acestuia mai mic, Radu cel Frumos, care i-a și succedat lui Țepeș la domnie. Și turcii au aflat unde își trimisese domnitorul aurul, așa că au trimis o ceată de călăreți care trăiau din prada de război, numiți achingii, să pună mâna pe tezaurul Țării Românești.
Prinzând de veste că sunt urmăriți de otomani, ostașii credincioși ai lui Țepeș au îngropat comoara într-un loc ascuns, în apropierea satului Terpezița de astăzi. Ei nu au trădat încrederea domnitorului lor nici când au fost prinși și torturați de achingii, murind fără să le spună otomanilor unde au ascuns aurul. Turcii i-au luat la întrebări și pe locuitorii satelor din apropiere, pe care îi bănuiau că i-ar fi ajutat pe soldații lui Vlad Țepes, dar, pentru că aceștia au refuzat să le răspundă, i-au ucis pe toți. Până la urmă, turcii au trecut Dunărea și s-au întors în Imperiul Otoman fără bogata captură.
Se spune că tezaurul ar fi fost găsit de unul din Craiovești, familie întemeietoare a Craiovei, fapt care ar explica bogăția acestui neam și ascensiunea lor rapidă la putere.
Bibliografie:
• Cristian Vasilcoiu, „”Joaca banii” la Terpezita-Dolj”, 15 martie 2004, https://adevarul.ro/locale/craiova/legenda-fantomei-padurea-radovan-judetul-doljmireasa-radovan-razbuna-cei-vii-lasarea-intunericului-1_511b3e3c344a78211834bdfc/index.html
• „Legende”, http://www.dafinoiu.ro/marian/legende.htm
• „Comoara lui Vlas Tepes, ascunsa la Terpezita (Dolj)?”, 2 octombrie 2010, https://hartacomorii.blogspot.com/2010/10/comoara-lui-vlas-tepes-ascunsa-la.html