În satul Obârșia de Câmp din județul Mehedinți se înalță un minunat monument de arhitectură unic în mediul rural în România: palatul Pleșa. Edificiul a fost construit la finalul secolului al XIX-lea în stil neoclasic de boierul Gheorghe Pleșa, stabilit în Franța.
Construcția edificiului este învelită într-o aură de mister și legende locale. Se spune că, în timpul Imperiului Otoman, reprezentantul turc care venea să strângă taxele și birurile din împrejurimi era găzduit de cojocarul satului (tatăl viitorului boier Gheorghe Pleșa). În timpul șederii sale prin părțile noastre, turcul colecta de la populație zeci de saci de galbeni strălucitori. Văzând atâta aur, cojocarului i-ar fi venit o idee: el i-a pus gând rău turcului pentru a-i lua banii. Într-o noapte, când reprezentantul turc a pornit la drum spre capitala Imperiului Otoman, Istanbul, cojocarul și-a pus planul în practică: l-a urmărit și omorât pe turc și i-a furat sacii plini cu galbeni. Nu la mult timp după aceea, cojocarul ar fi cumpărat loturi mari de pământ – peste 500 de hectare – în satele Obârșia de Câmp (județul Mehedinți) și Cetate (județul Dolj).
Se știe despre cojocar că ar fi avut doi fii, dintre care unul, Gheorghe Pleșa, s-a folosit de averea impresionantă din partea tatălui pentru a-și finanța traiul și achita studiile în domeniul Dreptului în Franța. Acolo se spune că Gheorghe ar fi trăit o frumoasă poveste de dragoste cu o franțuzoaică bogată, căreia i-ar fi cerut mâna promițându-i că va construi în onoarea ei un palat ca cele din Franța, acoperit cu galbeni.
Îndrăgostit până peste cap, Gheorghe Pleșa a ordonat construcția unui palat pe una din moșiile primite de la tatăl său din satul Obârșia de Câmp din Mehedinți. Lucrările la palat au început spre finalul secolului al XIX-lea. Gheorghe nu a făcut rabat de la calitate, alegând ca, pentru ridicarea edificiului său, să folosească componente construite în Italia și transportate cu vasele pe Dunăre până în Portul Gruia. De aici, țăranii din împrejurimi le-au încărcat în care și le-au transportat până la Obârșia de Câmp, la peste 30 km distanță, unde constructorii doar le-au îmbinat.
Pentru a-i da palatului un aer somptuos și sofisticat, similar cu cel al castelelor de pe Valea Loirei din Franța, boierul Gheorghe Pleșa a angajat pictori din Italia și Franța. Aceștia s-au ocupat în principal de realizarea decorațiilor interioare, lăsându-și amprenta asupra stilului inconfundabil și unic în România al palatului. Aspectul franțuzesc era dat și de amenajările și decorațiunile ce îmbogățeau interiorul palatului: coloanele din marmură, scările din lemn sculptat, șemineul și oglinzile venețiene. Picturile, bibelourile și impunătoarea bibliotecă plină de cărți rare aduceau și ele unicitate reședinței. Se spune că multe dintre piesele care decorau palatul au fost extrem de costisitoare, majoritatea fiind comandate în ateliere de lux de profil din Italia.
Palatul Pleșa se remarca și din punctul de vedere al dotărilor. Înăuntrul lui a fost instalată și pusă în funcțiune o modernă centrală termică pe lemne, unică în țară, ce asigura căldura în camere prin intermediul țevilor și caloriferelor masive.
Pe toate cele patru laturi ale sale, pe fațadele exterioare, palatul era prevăzut cu balcoane impozante de marmură. Pentru a completa aspectul elegant al întregului edificiu, în fața palatului a fost ridicată și o impozantă fântâna arteziană.
Toate eforturile boierului Pleșa s-au dovedit, într-un final, inutile. Franțuzoaica a refuzat căsătoria cu boierul atunci când, vizitând palatul, a văzut că nu avea toalete interioare, iar acoperișul nu era bătut în monede de aur. Se spune că boierul Gheorghe Pleșa s-a stins din viață la vârsta de 90 de ani la Paris, necăsătorit și lipsit de moștenitori, fără a-și fi găsit vreodată alinarea sufletului.
După moartea proprietarului, Palatul Pleșa a devenit sediu pentru birourile tuturor secțiilor de tractoare ale Stațiunii de Mașini și Tractoare din zona de sud a județului Mehedinți. Această instituție a funcționat în palat timp de peste 20 de ani; ulterior, palatul a rămas în grija municipalității, care a adus și cazat în palat muncitorii și militarii aduși de comuniști pentru muncile câmpului. După 1972 au dispărut din palat toate piesele de mobilier și decorațiunile, incluzând toate bibelourile, oglinzile venețiene, piesele de interior și chiar biblioteca cu cărți.
În prezent, municipalitatea din Obârșia de Câmp își dorește restaurarea palatului și integrarea sa în circuitul turistic.
Bibliografie:
• „Palatul neoclasic Gh. Pleșa, Obârșia de Câmp”, 10 iulie 2017, http://www.monumenteoltenia.ro/palatul-neoclasic-gh-plesa-obarsia-de-camp/
• Alexandra Georgescu, „Boierul Gheorghe Pleșa a ridicat un castel la Obârșia de Câmp pentru o bogată franțuzoaică”, 23 ianuarie 2015, https://adevarul.ro/locale/turnu-severin/boierul-gheorghe-plesa-ridicat-palat-obarsia-camp-bogata-frantuzoaica-1_54c16676448e03c0fddc8879/index.html
• Violeta Ionescu, „Primarul din Dârvari își cumpără palat”, 13 mai 2013, http://saptamana.net/articol/3078-primarul-din-darvari-isi-cumpara-palat
• „Palatul Pleșa – neoclasic și țărani”, http://www.sinaptica.ro/palatul-plesa-neoclasic-si-tarani