Andrii Popa a fost unul din cei mai cunoscuți haiduci olteni de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. De numele său se leagă multe legende, iar poetul Vasile Alecsandri i-a dedicat o poezie ale cărei versuri au fost puse pe muzică de formația rock Phoenix.
Andrii Popa s-ar fi născut în satul Seaca din județul Olt și ar fi haiducit împreună cu Iancu Jianu, alături de care ar fi atacat și distrus Vidinul și Plevna. După moartea Pașei Osman Pazvantoglu din Vidin, Andrii Popa a plecat în fruntea cetei sale să elibereze din seraiul pașei zecile de fete furate de turci din ținuturile Olteniei și transformate în cadâne.
Se spune că, deschizând ușile seraiului, Andrii ar fi găsit nu doar cele 50 de fete valahe, ci 500 de fecioare din toate ținuturile dimprejur, toate frumoase ca luna de pe cer. Neștiind ce să facă cu ele, haiducul le încarcă pe toate în căruțe și le trece Dunărea în Țara Românească, pe fetele valahe lăsându-le să meargă la casele lor, iar pe restul dându-le de neveste la oamenii de omenie. Se spune că unele s-au măritat de drag, iar pe unele le-ar fi vândut pe ce-i dădea mâna soțului să-i ofere: ba o șa pentru cal, o armă sau o pungă de bani. Legenda spune că, la ani de zile distanță după eliberarea cadânelor, niște soldați de-ai domniei au trecut din sat în sat în căutarea acestora, promițându-le libertatea. Dar deja acestea erau stabilite la casele lor, cu soți pe care-i iubeau și copii și gospodării, așa că niciuna n-a mai vrut să se înapoieze în locurile lor de baștină.
Din Oltenia, Andrii Popa ar fi trecut munții în Transilvania, mai lăsând și la bărbații din satele românești de acolo vreo sută de cadâne drept neveste.
Până să ajungă să mărite sau să vândă toate cadânele, pentru a nu fi găsiți de potere, Andrii Popa și haiducii lui s-ar fi ascuns într-un sat mic din apropiere de Craiova, Palilula. Acesta era locul preferat în care haiducii lui Andrii Popa se ascundeau și după ce jefuiau poștalioanele turcești și luau înapoi birurile adunate din Oltenia. Satul, care există și astăzi, era construit într-o vale ascunsă privirilor curioșilor de un deal împrejmuit de păduri din două părți. Astfel, din oricare parte s-ar fi uitat cineva, n-ar fi dat cu ochii de satul Palilula. Legenda spune că nici poterele, nici turcii și nici germanii, atunci când au ocupat Craiova în 1916, în timpul Primului Război Mondial, nu au găsit acest sat.
Aici ar fi trăit Andrii Popa ascuns mult timp, alături de câteva cadâne pe care și le-a păstrat pentru sine și de haiducii săi de încredere. Se spune că părăsea ascunzătoarea doar ca să haiducească sau când secau fântânile, în verile toride. Până în ziua de astăzi alimentarea cu apă este o problemă în satul Palilula, pânza freatică aflându-se la o adâncime foarte mare.
Faptele haiducului au rămas în cultura românească grație poeziei scrise de Vasile Alecsandri. La finalul acesteia, poetul a scris o notă privind sfârșitul lui Andrii Popa: “Acest hoț a cutreierat țara șapte ani întregi, fără a-1 putea prinde vreo poteră. În anul 1818, Mihai Cozoni, unchiul autorului, a fost însărcinat prin poruncă domnească ca să puie mâna pe acel hoț vestit. Întâlnindu-l la Valea-Seacă, 1-a ucis din fuga calului, după o cruntă luptă de câteva ore.”
“Cine trece-n Valea-Seacă
Cu hamgerul fără teacă
Și cu pieptul dezvelit?
Andrii-Popa cel vestit!
Șapte ani cu voinicie
Și-a bătut joc de domnie
Și tot pradă ne-ncetat,
Andrii-Popa, hoț bărbat!
Zi și noapte, de călare,
Trage bir din drumul mare,
Și din țară peste tot!
Fug neferii cât ce pot,
Căci el are-o pușcă plină
Cu trei glonți la rădăcină,
Ș-are-un murg de patru ani,
Care mușcă din dușmani,
Ș-are frați de cruce șapte,
Care-au supt sânge cu lapte.
Și nu-i pasă de nimic,
Andrii-Popa cel voinic!
Căpitane, frățioare,
Ce se vede despre soare?
Să zăresc vro patru cai!…
N-auziși tu de-un Mihai?
Căpitane, te gătește,
Mihai mândrul te gonește.
Iată-1, vine ca un zmeu!
Fă trei cruci la Dumnezeu.
Cum îi vede-n depărtare,
Popa strigă-n gura mare:
„Hai la goană de neferi!
Hai la horă de muieri!”
A zis! țipă, se aruncă,
Trece șes, pâraie, luncă
Cu fugarul sprintenel
Și cu hoții după el.
Mihai mândrul vine iară,
Falnic ca un stâlp de pară,
Pe-un cal alb ce n-are loc
Și din ochi aruncă foc.
Fug cum fuge-o o rândunică,
Fug ca fulgerul când pică,
Și se duc voinicii, duc,
Cu urgie de haiduc!
Piept în piept!… câmpul răsună
Toți de tot dau împreună.
Toți la luptă-s încleștați,
Toți în sânge încruntați.
„Ura, frați!” caii nechează,
Sus văzduhul scănteiază.
„Ura!” moartea s-a ivit!
Vulturu-n zbor s-a oprit!
Zi de vară pân-în seară
Dau voinicii să se piară
Și cu fierul ascuțit,
Și cu pumnul amorțit.
Sângele-n răni gâlgâiește,
Glasu-n gură se sfârșește.
Zece-s morți! doi încă vii,
Mihai mândrul și Andrii.
Andrii fuge făr’ de-o mână,
Prinde murgul la fântână,
Dă pieptiș, sare pe șa
Și din gură zice-așa:
„Zbori, copile sprintenele,
Să mă scapi de chinuri grele,
Că mă jur, de mă-i scăpa,
Ca pe-un frate te-oi căta”.
Murgul sprinten se repede.
În zadar! Mihai mi-1 vede!
„Stai, hoț-popă, dragul meu,
Să-ți arăt cine sunt eu!”
Și cum zice, mi-1 chitește,
Drept în frunte mi-l lovește!
„Ura!” Vulturul din nori
Răcni falnic de trei ori.
Vasile Alecsandri – Andrii Popa. Ocna, 1843
Bibliografie:
· Dan Carlea, „Istorii și legende cu haiduci celebri”, 18 ianuarie 2013, https://ziarullumina.ro/societate/timp-liber/-77272.html
· “Palilula, Dolj”, 11 februarie 2019, https://ro.wikipedia.org/wiki/Palilula,_Dolj
· „Andrei Popa”, 5 decembrie 2018, https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Popa