Date de contact: info@manastireamaglavit.ro (Mănăstirea Maglavit)
Una din cele mai cunoscute legende din județul Dolj – bazată pe o întâmplare reală – este cea a ciobanului Petrache Lupu din Maglavit, cunoscut și ca „omul care a vorbit cu Dumnezeu”. Maglavit este o comună din apropierea Dunării, aflată la 77 km de orașul Craiova si 25 km de Vidin. Povestea începe în vara anului 1935, cand ciobanului Petrache Lupu i s-ar fi arătat și i-ar fi vorbit Dumnezeu, asa cum, în aceeași perioadă, la Lourdes, în Franța, Fecioara Maria i-ar fi vorbit unei tinere fete. Această apariție a dat naștere unui întreg fenomen de pelerinaj în zonă în perioada interbelică. De atunci, Mănăstirea Maglavit atrage anual mii de curioși, turiști și credincioși în căutarea unui miracol.
În perioada 1930-1935, zona a fost afectată de o secetă puternică, pârjolind pășunile și aruncând sătenii în disperare. În aceste condiții, ciobanul comunal Petrache Lupu, gângav din naștere și analfabet, ar fi fost martorul unei apariții divine. Trei vineri consecutiv, în zilele de 31 mai, 7 și 14 iunie 1935, el a susținut că a întâlnit, într-o pădure de salcâmi și de plopi, la locul numit „la buturugi”, un bătrân cu plete atât de lungi că îi înveleau tot corpul. Moșul, care strălucea ca argintul și mirosea a smirnă, plutea pe deasupra pământului. Acesta i-ar fi poruncit lui Petrache să le spună oamenilor că „are să le rupă muncile” dacă nu se pocăiesc, nu merg la biserică, nu respectă repaosul din zilele de sărbătoare și de duminică și nu postesc miercurea și vinerea, după care a dispărut într-un nor luminos.
După a treia întâlnire cu bătrânul, ciobanul a povestit întâmplarea unor ajutoare de-ale lui de la stână, care au rămas uimiți că acesta vorbea. A doua zi, a plecat spre sat, povestind oricui îi ieșea din cale cuvântul lui Dumnezeu. Vestea s-a propagat cu repeziciune, iar zilele următoare au venit în sat să-l vadă pe Petrache oameni de la poliție, din alte localități, ziariști. În ziua de Rusalii, ducându-se la biserică, ciobanul l-a văzut iar pe bătrân plutind în aer deasupra preotului care ținea slujba. Pe zi ce trece venea mai multă lume să-l vadă și să-l asculte pe Petrache, și tot mai multă lume venea duminicile la biserică. Acesta a început să predice ce aflase de la Dumnezeu: femeile să nu mai lepede copiii, oamenii să nu mintă, să nu se urască, să nu fure, să nu preacurvească, să-și respecte părinții și pe cei bătrâni, să postească posturile, miercurile și vinerile, să nu mai facă fapte rele, neplăcute lui Dumnezeu. Oamenii au început să se strângă în pădurea unde i se arătase Dumnezeu prima dată.
Știrea că Dumnezeu i s-a arătat la Maglavit unui cioban a ajuns aproape în toate colțurile țării, până în Transilvania, Moldova și Maramureș, și mii de oameni plecau de acasă în căruțe pentru a-l întâlni pe omul care a vorbit cu Dumnezeu. Unii veneau să-l asculte, alții din credință, ca să se vindece de vreo boală sau infirmitate. În doar câteva săptămâni, locul unde Petrache Lupu își păștea oile a devenit neîncăpător pentru sutele de mii de oameni care veniseră să-l asculte. Conform statisticilor vremii, între 1935 și 1938, circa două milioane de pelerini au ajuns la Maglavit. Cu atât mai uimitoare erau predicile lui Lupu, cu atât mai mult cu cât până nu demult acesta era doar un cioban analfabet și surdo-mut.
Urcat pe un mic amvon improvizat, un barbat scund, purtând ițari și opinci, propovăduia mulțimii cuvântul lui Dumnezeu. Predicile sale durau ore în șir, timp în care el nu se oprea niciodată, nici măcar pentru a bea apă sau a mâncă, luminat, parcă, de o forță invizibilă. Atunci când preoții și marii prelați veniți să-l asculte l-au luat la întrebări, Petrache le-a spus mereu același lucru: că vorbise cu Dumnezeu, care îl învățase cum să îndrepte lumea.
La scurtă vreme au început să apară și minunile: Petrache atingea oamenii, iar aceștia se însănătoșeau de boli trupești sau suferințe sufletești. Din recunoștință, au început să facă donații, din care, ulterior, s-a ridicat o biserică exact pe locul în care Lupu a vorbit prima dată cu Dumnezeu. Vestea despre ciobanul de la Maglavit care face minuni după ce l-a văzut pe Dumnezeu a ajuns până la Regele Carol al II-lea. Se spune că Lupu a fost luat cu limuzina și dus la palatul Peleș, unde a stat mai multe zile. Ulterior, regele i-ar fi botezat cel de-al doilea copil, pe Mihai.
Când a început războiul, lumea a crezut că aceea era pedeapsa lui Dumnezeu și că sfârșitul era aproape. Petrache a fost chemat de Generalul Antonescu, care l-a luat cu el în avion pentru a se ruga deasupra frontului. Văzând cotul Donului, unde era linia întâi a frontului, ciobanul i-ar fi spus generalului că războiul va fi pierdut și vor veni rușii. După ce s-a întors la Maglavit, Petrache a plecat în pelerinaj în toată țara pentru a predica învățămintele lui Dumnezeu. La finalul războiului, ar fi fost luat de comuniști și ținut în arest timp de trei luni. De atunci nu a mai propovăduit, dar a mai primit oameni noaptea, pe furiș, la el acasă, pentru a-i vindeca. Așa a trăit tot restul vieții, redând vederea orbilor, ridicând paralizați, însănătoșind șchiopi, făcând surdo-muții să audă și să vorbească…
Petrache Lupu, Sfântul de la Maglavit, Omul care a vorbit cu Dumnezeu… invenție sau adevăr, legendă sau realitate, nu se poate ști. Curioșii sau credincioșii care ajung în sat poposesc la Mănăstirea Maglavit, ridicată în apropiere de locul apariției divine, în curtea căreia este îngropat Petrache Lupu. Pentru a-i onora memoria, în comuna Maglavit, o stradă îi poartă numele, iar în fața primăriei poate fi văzută o statuie din bronz a acestuia.