Kadin vir este ghiolul cel mai adânc din zona Lilyache /sat Lilyache, municipiul Vratsa/. Chiar și strămoșii noștri și copiii lor au folosit acest nume. De fiecare dată când m-am apropiat de Kadin Vir, i-am auzit apele șoptindu-i legenda despre frumoasa Kada… Pe aceste tărâmuri a locuit o fată mândră, cu ochii ca cireșele, cu o inimă bună și generoasă. Când începea să danseze, parcă nu era o fată, era ca un plop subțire legănat de vânt. Venea în secret la izvor pentru a-l întâlni pe Todor.
Aproape de izvor erau cele mai bune pășuni și Todor își păștea turma acolo. Călătorea peste tot, dar când soarele apunea în spatele stâncilor Milevi, se grăbea să se întâlnească cu Kada. Odată ajuns aici, scotea fluierul și sunetul lui dulce plutea în jur. În acest timp pe potecă se apropia ea plină de nerăbdare. Fluierul tăcea pentru a lăsa cele două inimi tremurânde să-și șoptească … Într-o seara Kadinka a luat pe umăr cobilița și a plecat ca o ciocârlie către pod pentru a se întâlni cu Todor. După ea a plecat și turcul – dacă întârzie ciobanul s-o înhațe. Mehmed a întins mâna pentru a cuprinde trupul ei subțire, dar ea speriată a rupt-o la fugă. Urmăritorul a ajuns repede la ea și a întins din nou mâna pentru a o prinde. Ea s-a ridicat repede – inima a început să bată ca a unei păsări prinse și a văzut negru în fața ochilor. Cu ultimele puteri Kadinka s-a îndreptat către singura ei de salvare – lacul cel fără de fund. Și s-a aruncat în apele adânci ale acestuia. Mehmed uimit a înghețat pe loc. În acest timp dinspre deal se auzea sunet de talangă. Todor venea cu turma – grăbindu-se să se întâlnească cu iubita sa.
Dar nu au ajuns să se mai întâlnească. Apele reci au înfășat corpului ei cald și l-au tras în jos către Dalgi Vir și râul Toplik.
Deasupra apei a rămas plutind doar baticul ei.
De atunci și până acum au trecut mulți ani, dar nimeni nu a uitat trista poveste a lui Kadinka. Despre ea și azi șoptesc apele. Iar lacul a fost numit după numele fetii- Kadin Vir.