Până în anul 1970, la aproximativ 3 km în aval de orașul mehedințean Orșova, a existat pe Dunăre o insulă cu o istorie fabuloasă, care a dat naștere multor legende. Prima atestare documentară a insulei datează din 1430, dar abia în 1526, odată cu stăpânirea otomană în zonă, a primit numele Ada Kaleh, care înseamnă “Insula-Fortăreață” în limba turcă.
Datorită fortificației insulei și a poziției ei strategice pe Dunăre, Ada Kaleh a fost mereu disputată de diverși cuceritori, intrând pe rând sub dominația turcilor sau a austriecilor. Insula a devenit teritoriu românesc după 1918/1920. În 1970, după construirea barajului de la Porțile de Fier I, insula Ada-Kaleh a fost acoperită de apele lacului de acumulare.
Insula avea un aer exotic, mai ales datorită populației sale vorbitoare de limbă turcă. Ada Kaleh devenise și un mic paradis fiscal după ce regele Carol al II-lea a acordat locuitorilor o serie de scutiri de impozite și înlesniri vamale. În plus, grație așezării sale în mijlocul apelor Dunării și a fortificației austriece care o domina, insula a început să atragă un număr însemnat de turiști. După inundarea insulei Ada Kaleh, cetatea a fost strămutată pe o altă insulă (insula Șimian), dar locuitorii s-au împrăștiat în alte orașe din România (Orșova, Drobeta Turnu Severin, Constanța) sau au plecat în Turcia. Supraviețuiesc, însă, poveștile și legendele locului…
Una dintre ele este cea a lui Dragomir și a Aisei, nefericiții îndrăgostiți de la Ada Kaleh. Se spune că unul din sultanii Imperiului Otoman avea mai multe fiice, dintre care pe una dintre ele, Aise – cea mai frumoasă și mai frumoasă – o iubea ca pe ochii din cap. Orice își dorea Aise, sultanul transforma în realitate. Într-o zi, fiica preferată a sultanului a auzit femeile din serai vorbind despre un ostrov pe Dunăre, un loc cum nu s-a mai văzut, de o frumusețe extraordinară. L-a rugat pe tatăl său să îi permită să viziteze acest loc minunat, iar acesta a încuviințat, cu condiția să fie însoțită de un grup de spahii de încredere ai sultanului. Așa se face că, într-o primăvară însorită, Aise și soldații tatălui ei au poposit pe insula dunăreană.
În acele vremuri, întreaga regiune era plină de haiduci, cu atât mai mult Dunărea, unde se întâlneau lotci cu haiduci de pe ambele maluri. Unul dintre haiducii de la nordul Dunării era Dragomir, un valah care cunoștea proprietățile ierburilor sălbatice, despre care se spunea că ar avea efecte miraculoase. Nu se știe cum, între Dragomir și Aise s-a înfiripat o dragoste arzătoare. Pentru a o vizita noaptea pe domniță în iatacul ei, haiducul folosea iarba-somnului pentru a-i adormi pe spahii și iarba-fiarelor pentru a deschide lacătele ușilor.
Într-una din seri, când Dragomir a venit să o vadă pe Aise, a rugat-o să petreacă puțin timp cu el într-o luntre, aproape de țărmul insulei. O slujnică bătrână i-a surprins și i-a trezit pe soldații otomani, alertându-i asupra prezenței periculosului haiduc. Apropiindu-se pe nesimțite, ascuns de desișul sălciilor plângătoare de pe mal, unul dintre spahii sultanului, țintaș dibaci, l-a împușcat pe tânărul Dragomir drept în inimă cu un glonț de argint. Haiducul a căzut din barcă, fiind înghițit rapid de apele Dunării. Înnebunită de durere, Aise a slobozit un strigăt înfiorător și s-a aruncat în fluviu după iubitul ei. Trupul ei neînsuflețit a fost cărat de ape până la insula Șimian, unde a fost descoperit trei zile mai târziu.
Conform legendei, cine merge în zilele noastre pe malul Dunării în nopțile cu lună plină poate vedea apariția nepământeană a celor doi îndrăgostiți într-o luntre, învăluită de aburi și mister. Dragomir și Aise s-ar plimba în susul și în josul Dunării până la primul cântat al cocoșilor, când se aruncă împreună în apă, iar luntrea dispare ca și cum nici n-ar fi fost…
Bibliografie:
• Adrian Bucurescu, „Ada-Kaleh, exotism si legende”, 28 mai 2009, < https://romanialibera.ro/aldine/history/ada-kaleh–exotism-si-legende-155272>
• Adrian Bucurescu, „Nostalgia după Ada Kaleh”, 2 august 2012, http://epochtimes-romania.com/news/nostalgia-dupa-ada-kaleh—163291
• Alexandra Georgescu, „Secretul insulei Ada-Kaleh, paradisul fiscal al României. Groaza de pe „Micul Gibraltar“ de pe Dunăre, înghițit de lacul de la Porțile de Fier I”, 9 iunie 2015, https://adevarul.ro/locale/turnu-severin/secretul-insulei-ada-kaleh-paradisul-fiscal-romaniei-groaza-micul-gibraltar-dunare-inghitit-lacul-portile-fier-i-1_55758397cfbe376e350f11f2/index.html
• Romeo Chiriac, „Fotbal sub ape la Ada Kaleh”, 13 martie 2011, https://www.mediafax.ro/sport/fotbal-sub-ape-la-ada-kaleh-8512209